Despre cum am ajuns la jazz

Voicu Radescu

Pusti fiind, dadusem deja din ultimii ani ai scolii generale, de “muzica buna” – asa cum se-ntimpla in general, prin intermediul prietenilor. Primele muzici care m-au atins fusesera ale lui Aznavour, Edith Piaf, Gilbert Becaud, Armstrong, Ella Fitzgerald, Yves Montand etc., iar din “clasica”, capriciile lui Paganini si Simfonia a 5-a a lui Beethoven…; din Romania: Maria Tanase, Cristian Vasile… si Trio Grigoriu, da. Erau muzica si artistii care le placeau si parintilor mei.

Oferta de muzica din lunile septembrie-octombrie 1982
– Alexandru Neamu (Sandy)

Insa contactul cu muzica “noua” i-a aruncat rapid in trecut pe precedentii (exceptindu-le pe Edith Piaf si  Maria Tanase – si azi intre preferatii mei). Deci, prietenii si rapid, emisiunea pe care acestia mi-au revelat-o, “Metronomul” lui Cornel Chiriac de la Europa Libera (atit de putin cit ascultam eu postul “subversiv”, considerindu-l dusmanos fata de tara si “regimul” in care credeam…), mi-au schimbat bucuriile muzicale.

Cititi continuarea aici.

Reclame

VIP

Cazul Voicu Radescu – Controversata arestare a unui brand cultural

Din data: 10 Septembrie 2012

Green Hours, un cuibusor de facut bani sau un loc in care s-a promovat intens cultura, fiind o binecuvantare pentru tinerii artisti care nu au spatii unde sa-si puna in valoare arta? Aceasta a fost dilema care a alertat lumea artistilor saptamana trecuta, unul dintre subiectele care au retinut atentia fiind cel legat de arestarea si urmarirea lui Voicu Radescu, directorul executiv de la Green Hours jazz-café si al Teatrului LUNI de la Green Hours, acuzat de infractiune economica.

La Green Hours a jucat pentru prima data in Bucuresti actorul  Marius Manole. Aici si-a pus in scena spectacolele in limba engleza Peca Stefan, ca sa nu mai vorbim de Gianina Carbunariu, care este deja o personalitate celebra in strainatate pentru piesele sale, jucate candva si in acest spatiu mic, dar plin de incarcatura emotionala intensa. Florin Piersic jr., Lia Bugnar sunt alte nume sonore care au ales sa joace pe scena mica, in lumina reflectoarelor barului. Un public fidel, care s-a bucurat de evolutia unor actori de nivelul celor de la Hollywood, dintre care o amintim pe doamna Maia Morgenstern… Si lista poate continua.
Arestarea patronului acestui local cultural a facut in scurt timp inconjurul presei, al blogurilor, al paginilor de Facebook. La aflarea vestii, actori, regizori, muzicieni si publicul Green i-au sarit in aparare patronului, ducand o adevarata campanie prin intermediul Facebook-ului. Evident, niciun jurnalist nu putea sa ramana indiferent la acest caz, iar domnul Voicu Radescu a gasit o fereastra spre „publicul Green”, vorbind in exclusivitate prin intermediul nostru, declaratia sa fiind postata pe site-ul revistei, la doua zile de la postarea anuntului pe site-ul Capitalei, joi, 30 august: „Ofiterii Serviciului de Investigare a Fraudelor – Politia Sectorului 3, au inceput urmarirea penala impotriva lui R. V. de 56 de ani, care, in calitate de administrator al unei societati comerciale, nu a inregistrat in evidentele contabile venituri provenite din vanzarea de marfuri (produse de bar), prejudiciind astfel bugetul general consolidat al statului cu aproximativ 230.000 de lei. Cercetarile sunt continuate de politistii Serviciului de Investigare a Fraudelor – Politia Sectorului 3, sub aspectul savarsirii infractiunii de evaziune fiscala, cu R.V. in stare de retinere”. Ancheta, care a luat amploarea uneia de tip DNA, l-a socat pe patron, iar cei de la Green Fusion SRL s-au razgandit si nu ne-au mai pus la dispozitie documente si dovezi care sa demonstreze vina domnului Radescu, care nu s-a mirat atunci cand a aflat de la vecinii clubului Green Hours ca in ziua arestarii sale asociatii au pus de un gratar, „sa sarbatoreasca”.
Convins ca este vorba de o „preluare frauduloasa a barului”, domnul Radescu declara pentru http://www.revistavip.net: „Cu siguranta ca a existat dezordine la mine – nu sunt foarte organizat, dar pana la acest termen de arestare pentru 29 de zile e o cale lunga. Cercetarea in libertate mi se pare normala. Cei care vor sa ia Green Hours conduc lantul de magazine din Centrul Vechi si El Comandante, si El Dictator. Eu nu stiam de intentiile ascunse in spatele afacerii de club”.
In replica, cei care au deschis scandalul si au depus plangerea penala impotriva lui Radescu, Green Fusion SRL, au tinut sa mentioneze ca ei si societatea ce apartine domnului Radescu au la baza un contract de subinchiriere pentru terasa si clubul Green Hours pentru desfasurarea activitatii de baruri si restaurante. „Potrivit acestui contract, Green Fusion SRL este obligata sa efectueze plata chiriei, iar societatea domnului Radescu este obligata sa emita facturi si chitante (pentru platile efectuate cash) pentru aceste sume. Ceea ce domnul Radescu uita sa mentioneze, in incercarea sa de a crea un nor de fum in jurul anchetei, si in incercarea evidenta de a sensibiliza opinia publica, este faptul ca plangerea penala impotriva dansului a fost depusa dupa ce a refuzat in repetate randuri sa emita chitante pentru o suma considerabila primita cu titlul de chirie si cheltuieli de intretinere. Mentionam faptul ca exista dovezi foarte clare referitoare la sumele de bani primite de domnul Voicu Radescu sub semnatura”, se spunea in dreptul acestora la replica.
In urma evenimentelor „dramatice”, patronul Green Hours a considerat ca trebuie sa revina tot la noi in revista cu o ultima clarificare necesara, raspunzand la cateva intrebari:
Domnule Radescu, din raspunsul asociatilor dvs., trimis pe mail, am inteles ca societatea Green Fusion a subinchiriat clubul Green Hours, adica ei exploateaza brandul contra unei sume fixe platite dvs…
Intr-adevar, cei de la Green Fusion au preluat exclusivitatea alimentatiei publice, beneficiind de traficul generat de activitatile cultural-artistice.
In baza caror documente au facut cei de la Green Fusion plata? Din cate stim este emisa factura de catre dvs. catre Green Fusion. Daca transferul nu se face prin banca, atunci este nevoie de chitanta. Nu prea se mai lucreaza cu bani lichizi. De ce au optat pentru o asemenea modalitate?
Platile s-au facut in baza obligatiilor asumate pe baza contractului de inchiriere si a facturilor emise de catre Alvotida.
Ce legatura are profitul cu „gestiunea de hartii”?
Va las pe dumneavoastra sa trageti o concluzie cu privire la platile facute exclusiv in numerar (indiciu de evaziune fiscala din partea lor).
Ce ati vrea sa stie artistii si publicul Green Hours despre acest scandal?
Intrucit nu doresc sa port o polemica prin intermediul presei, ma rezum la a face urmatoarele sesizari: mi-am asumat (si imi asum) din primul moment in fata organelor judiciare si a opiniei publice vina pentru modul in care am gestionat Green Hours, in ceea ce priveste vanzarea biletelor nefiscalizate sau administrarea barului.
Aceste aspecte erau cunoscute foarte bine de catre „asociatii” mei inca de la inceputul colaborarii, aspect, de altfel, evident pentru toata lumea, din moment ce am desfasurat timp de un an si jumatate activitate impreuna. Era lesne de inteles ce se va intampla daca mergi la politie si denunti faptul ca Voicu Radescu nu taie bilete la spectacole si vinde bere fara bon fiscal. Sumele datorate de catre Green Fusion cu titlul de chirie sunt reliefate integral in dispozitiile contractului si in facturile emise. Intarzierea in emiterea unor chitante speculata de reprezentantii Green Fusion a fost cauzata chiar de incetineala cu care acestia isi indeplineau obligatiile, precum si discutii cu privire la alocarea acestor sume pentru alte datorii in afara de chirie: utilitati, comenzi bere etc.). Perdeaua de fum este generata tocmai de reprezentantii Green Fusion, care s-au bazat pe faptul ca plangerea penala privind activitatea barului si organizarea spectacolelor va arunca o umbra de indoiala asupra litigiului pe care il am cu acestia. De altfel, informatiile referitoare la onorarea de catre asociatii Green Fusion a obligatiilor financiare catre propriii angajati, alti locatori sau parteneri de afaceri, se pot lesne verifica printr-un demers jurnalistic. Comunicatul meu reliefeaza tocmai aceasta actiune golaneasca in forta a unor persoane care au angrenat in lupta impotriva mea institutii ale statului. Poate fi o simpla coincidenta faptul ca la momentul in care eram prezentat in fata unui judecator cu propunerea de arestare se negocia preluarea spatiului direct de la locator? Trecand peste toate aceste aspecte, este evident ca buna-credinta asumata public de catre asociatii Green Fusion poate fi usor probata prin parasirea locatiei in care nu mai platesc chirie si utilitati de cateva luni.

de Edith Alexa

foto: afis Festivalul INDEPENDENT OFF, 2000

VIP

Green Fusion SRL: punctul de vedere in cazul Voicu Radescu

Din data: 05 Septembrie 2012

In urma declaratiei lui Voicu Radescu, patronul clubului Green Hours, data in exclusiviate pentru revista VIP, cu privire la cercetarea sa in libertate in cazul “infractiunii economice”, firma despre care aceasta spunea ca urmareste preluarea “frauduloasa” a barului s-a sesizat.
“Cu privire la afirmatiile deosebit de grave facute de catre domnul Voicu Radescu pentru revista VIP, in calitate de asociati ai Green Fusion SRL, va aducem la cunostinta urmatoarele:

Relatia dintre societatea noastra si societatea ce apartine domnului Radescu este una contractuala, avand la baza un contract de subinchiriere pentru terasa si clubul Green Hours pentru desfasurarea activitatii de baruri si restaurante. Potrivit acestui contract, Green Fusion SRL este obligata sa efectueze plata chiriei, iar societatea domnului Radescu este obligata sa emita facturi si chitante (pentru platile efectuate cash) pentru aceste sume.
Ceea ce domnul Radescu uita sa mentioneze, in incercarea sa de a crea un nor de fum in jurul anchetei, si, in incercarea evidenta de a sensibiliza opinia publica, este faptul ca plangerea penala impotriva dansului a fost depusa dupa ce a refuzat in repetate randuri sa emite chitante pentru o suma considerabila primita cu titlul de chirie si cheltuieli de intretinere. Mentionam faptul ca exista dovezi foarte clare referitoare la sumele de bani primite de domnul Voicu Radescu sub semnatura.
Asadar, ne intrebam, in mod firesc, cine doreste «preluarea frauduloasa» a Green Hours? Noi nu am dorit si nici un dorim o asa zisa preluare a Green Hours, dorim doar respectarea drepturilor noastre legale si contractuale. Simplul fapt ca am dorit respectarea drepturilor noastre sa reprezinte o amenintare pentru domnul Voicu Radescu?
In alta ordine de idei, ne intrebam de ce ”Indiferent ce greseli am facut de gestionare a unor hartii” domnul Voicu nu a iesit in pierdere, ci in castig. Sa fie oare greseli sau intentie?
Totodata, mentionam faptul ca ne rezervam dreptul de a solicita tragerea la raspundere a domnului Voicu Radescu pentru afirmatiile total neintemeiate facute la adresa noastra.
Continutul acestui drept la replica este 100% demonstrabil cu documente si argumente veridice, in contrast cu afirmatiile domnului Voicu Radescu. De asemenea, momentul in care societatea domnului Voicu Radescu ne-a subinchiriat si nu «exteriorizat serviciile de plata», a fost motivat si de faptul ca existau mari sincope financiare, incheierea acestui contract reprezentand de fapt o gura de aer proaspat pentru «povestea frumoasa» de om de cultura a domnului Voicu Radescu. Este curios cum ne grabim sa judecam si sa martirizam actiunile si faptele unui om, mai ales cand este vorba despre masuri luate legal in urma unor dovezi temeinice argumentate legal fara a verifica punctul de vedere al celeilalte parti respectiv SC Green Fusion SRL in acest litigiu.
In incheiere, deoarece comunicarea cu domnul Voicu Radescu este absolut imposibila, facem apel la onestitatea si integritatea omului de cultura a carui imagine o flutura, sa ne demonstreze afirmatiile dumnealui din articolului facut public de dumneavoastra, cu dovezi palpabile si verificabile.

Cu stima,
Green Fusion SRL”.

de Redactia

Interviu Voicu Radescu in ziarul Adevarul

Voicu Rădescu speră să-şi poată continua activităţile artistice

4 septembrie 2012

autor: Dan Boicea

Voicu Rădescu, patronul Green Hours, reţinut, miercuri, pentru o evaziune fiscală estimată la 230.000 de lei, a declarat, într-o scrisoare deschisă, că speră că îşi va putea continua activităţile artistice programate la clubul bucureştean, deşi este subiectul unor cercetări judiciare.

Pe pagina de Facebook a clubului Green Hours, Voicu Rădescu încearcă să explice situaţia care s-a creat în ultimele zile în jurul persoanei sale: „Sunt Voicu Rădescu, am 57 de ani şi sunt directorul executiv al Green Hours jazz-café şi al Teatrului Luni de la Green Hours. În urma evenimentelor, aş spune dramatice, din jurul meu personal, respectiv al clubului Green Hours – parte din ele ajungând deja publice -, după câteva zile de chibzuinţă, consider că este necesar să fac o declaraţie publică”.

Voicu Rădescu a fost reţinut, miercuri, pentru o evaziune fiscală estimată la 230.000 de lei. Potrivit procurorilor, Voicu Rădescu nu ar fi înregistrat în evidenţele contabile vânzarea unor produse de bar. El este însă cercetat în stare de libertate, întrucâtT ribunalul Bucureşti (TB) a respins, în 30 august, propunerea procurorilor de arestare preventivă a sa, pentru 29 de zile.

În scrisoarea deschisă, proprietarul Green Hours detaliază felul cum i-a întâlnit pe cei care i-au devenit asociaţi şi vorbeşte despre activitatea artistică a clubului, „cel mai vechi club de jazz din ţară” şi „primul teatru independent din România”.

„Cu trecerea anilor, mi-a fost tot mai greu să mă ocup de conducerea efectivă atât a barului, cât şi a evenimentelor de teatru şi muzicale din Green Hours, drept pentru care am apelat, pe rând, la diverşi prieteni/cunoscuţi, cărora le-am încredinţat, pentru intervale mai lungi sau mai scurte de timp, activitatea de alimentaţie publică. La începutul lui 2011, am început să caut însă o soluţie prin care să externalizez activitatea de bar către o firmă specializată, iar personal să continuu să mă ocup numai de evenimentele artistice şi culturale”, scrie Voicu Rădescu, explicând în detaliu cum relaţiile au denaturat şi cum anume s-a ajuns la această situaţie. „Mi-am asumat se pare, astfel, să îi devin indezirabil domnului Daniel Emanoil Gregory, personaj altfel în plină expansiune, lăsînd să se înţeleagă că se bucură de relaţii şi protecţie din partea unor persoane influente din mediile de afaceri şi politic. În plus, e vizibil pentru mine acum, locaţia Green Hours devenise un subiect de interes mai mare decât crezusem”, scrie el.

Voicu Rădescu relatează şi descinderea poliţiştilor la sediul Green Hours, urmată de arestarea sa. „De aceste abuzuri şi de apărarea mea în ancheta sub care mă aflu se va ocupa, calificat, casa de avocaţi. Personal, sper că nu voi fi blocat din a putea continua activităţile artistice-culturale ale Green Hours, ale Green Records şi ale Teatrului Luni”, mai scrie Voicu Rădescu.

El a fost reţinut pentru 24 de ore în cadrul unei anchete privind o evaziune fiscală, însă un judecător al Tribunalului Bucureşti a apreciat că Rădescu poate fi cercetat în stare de libertate.

Decizia judecătorului urmează să fie motivată, iar Parchetul va decide dacă face sau nu recurs, până atunci Rădescu rămâne în libertate.

 

Declaratie Voicu Radescu

03. 09. 2012

Sînt Voicu Rădescu, am 57 de ani şi sînt directorul executiv al Green Hours jazz-café   şi  al Teatrului LUNI de la Green Hours. În urma evenimentelor, aş spune dramatice, din jurul meu personal, respectiv al clubului Green Hours – parte din ele ajungînd deja publice – după cîteva zile de chibzuinţă, consider că este necesar să fac o declaraţie publică în care să prezint artiştilor şi publicului „Green”, mass-media interesate – to whom it may concern, în general – situaţia, aşa cum o văd eu, la acest moment.

FOARTE SCURT ISTORIC:
Sînt asociat majoritar şi director executiv al SC Alvotida Comerţ şi Servicii srl începînd de la înfiinţarea sa, în iunie 1991. Societatea mea are un unic punct de lucru, în Calea Victoriei 120, sector 1 şi înseamnă de fapt, începînd din 1994:
Green Hours 22 jazz-café, cel mai vechi club de jazz din ţară;
Green Records – unicul label muzical aparţinînd de un club în România
şi
Teatrul LUNI de la Green Hours, primul teatru independent din România.
Clubul Green Hours înseamnă în fapt acel „bar” în care în mod regulat se petrec spectacole de teatru şi concerte de jazz, iar activitatea mea a constat şi constă în organizarea şi coordonarea celor trei entităţi–nume de mai sus,
În cei 18 ani de existenţă ai săi, au avut loc aici mii de concerte şi de reprezentaţii de teatru, implicînd sute de artişti. Alaltăieri, 1 septembrie 2012, am aniversat printr-un concert cadou al muzicienilor Luiza Zan, Albert Tajti şi Michael Acker – chiar în aceste condiţii ciudate în care ne găsim de aproximativ o lună – majoratul clubului Green Hours.

CONTEXT:
Cu trecerea anilor mi-a fost tot mai greu să mă ocup de conducerea efectivă atît a barului, cît şi a evenimentelor de teatru şi muzicale din Green Hours drept pentru care am apelat pe rînd la diverşi prieteni/cunoscuţi cărora le-am încredinţat pentru intervale mai lungi sau mai scurte de timp activitatea de alimentaţie publică. La începutul lui 2011 am început să caut însă o soluţie prin care să externalizez activitatea de bar către o firmă specializată, iar personal să continui să mă ocup numai de evenimentele artistice şi culturale.

În aceste împrejurări i-am întîlnit pe Florentina Racoviţeanu, ce mi-a fost prezentată ca o persoană ce dispune de experienţa şi calificările necesare, (lucrase anterior ca manager în mai multe baruri, între care, ultimul, Tago Mago, tocmai îşi încetase activitatea) şi pe Daniel Emanoil Gregory (Hardilă), de care ştiam că este patronul mai multor cluburi şi baruri cunoscute în Bucureşti (El Comandante, El Dictador, El Grande Comandante, La Historia, Junior etc).
Aceştia s-au arătat interesaţi de preluarea activităţii de bar a Green Hours şi mi-au propus o formă de contract de subînchiriere a spaţiilor, strict pentru desfăşurarea activităţilor de bar. Am „bătut palma” cu aceştia şi de la sfîrşitul lui februarie 2011, au început să conducă efectiv şi să gestioneze activitatea de bar şi apoi toată “bucătăria” clubului, scop în care au înfiinţat SC Green Fusion SRL.

Obligaţia lor principală, prin contract, în schimbul beneficiului reieşit din activitatea de alimentaţie publică pentru care aveau exclusivitate, era plata chiriei pe care, în acord, am fixat-o, precum şi a unei proporţii agreate din cheltuielile administrative ale clădirii din Calea Victoriei 120. De asemenea, între obligaţii intră păstrarea specificului şi a personalităţii clubului Green Hours, ce funcţiona acolo de peste 16 ani.

Din păcate, la câteva luni de la semnarea contractului, derularea colaborării a început să înregistreze sincope. Repetate întîrzieri de plată a chiriei de către Green Fusion au dus la mari dificultăţi financiare pentru Green Hours, inclusiv şi mai ales în sensul achitării datoriilor de chirie către locatorul principal al clădirii (…mai tîrziu am aflat că nu eram singurul în această situaţie, plata cu întîrziere a obligaţiilor asumate prin contract reprezentînd de fapt un mod de lucru al partenerilor mei).
Am avut de purtat totodată, numeroase discuţii privind necesitatea subordonării activităţilor de alimentaţie publică celor culturale, pe timpul evenimentelor din Green, nefiind dispus (din respect pentru artişti şi pentru public), să fac compromisuri pe această temă.

Am ajuns astfel, încet, prea încet – după discuţii, notificări şi intervale scurte de timp în care părea că relaţiile noastre se vor normaliza – la concluzia, comunicată „partenerilor de afaceri”, că voi înceta colaborarea.
Mi-am asumat se pare, astfel, să îi devin indezirabil domnului Daniel Emanoil Gregory, personaj altfel în plină expansiune, lăsînd să se înţeleagă că se bucură de relaţii şi protecţie din partea unor persoane influente din mediile de afaceri şi politic… În plus, e vizibil pentru mine acum, locaţia Green Hours devenise un subiect de interes mai mare decit crezusem..

CONFLICT:
În data de 26 iulie a.c., (preziua expirării termenului din notificarea trimisă către Green Fusion srl), în jur de ora 16.30, la birourile “departamentului cultural” din incinta clubului Green Hours, din Calea Victoriei 120, au descins 5 poliţişti din cadrul SIF Sector 3, care, cu un mandat de percheziţie emis de Parchetul General Bucureşti (dosar nr: 3045/P/2012) ne-au stopat activitatea şi după cca 2 ore şi jumătate de percheziţie au ridicat de la faţa locului documente contabile, notiţe, înscrisuri şi cele 3 calculatoare existente în birouri.
La cîteva momente după intrarea în birourile Green Hours, am sesizat posibilitatea ca această percheziţie să fie “cu dedicaţie” (ce caută, mă întrebam, Poliţia Sectorului 3 la clubul nostru, în Sectorul 1…), deşi în permanenţă la întrebările mele răspunsul poliţiştilor era că nu cunosc niciun detaliu despre situaţia litigioasă în care mă aflu cu subchiriaşul, ci că doar sînt interesaţi, în urma unei reclamaţii, de evenimentele şi încasările la evenimentele artistice ale Alvotida; altfel, îndreptîndu-se direct spre rafturile în care se găseau diverse documente privind spectacolele organizate.
De atunci, cu multă dificultate şi cu întîrziere, s-a confirmat că “reclamaţia” – adică plîngerea penală – fusese depusă de Florentina Racoviţeanu, administratoarea Green Fusion srl, persoană împreună cu care desfăşurasem atîta timp activităţi ce iată, intraseră brusc în vizorul poliţiei.
Acesta este începutul a ceea ce îmi părea deja a fi un film prost, cu mafioţi răi, de seria a 3-a …în interiorul căruia mă găseam, din păcate.

PUNCT CULMINANT…
…filmul a continuat prin evenimente ce s-au desfăşurat cu o precipitare şi cu şicane şi abuzuri ce au culminat cu reţinerea mea pentru 24 de ore. Reţinerea s-a petrecut în sediul Poliţiei sectorului 3, în după-amiaza de miercuri 29 august, după o invitaţie aşa-zis de rutină, dar pe un scenariu cu detalii menite – şi în parte reuşind, da – să mă impresioneze: aruncatul cătuşelor pe masă; ora reţinerii, care a presupus rămînerea mea peste noapte în arestul poliţiei, etc. A doua zi am fost prezentat de poliţişti procurorului care a semnat trimiterea mea la instanţă, cu propunere de arestare preventivă pentru 29 de zile.
Joi, în jur de ora 15.00, mă aflam într-o sală de tribunal. Peste aproximativ o oră şi jumătate eram din nou liber, în urma pledoariei d-lui avocat Doru Viorel Ursu şi a deciziei de respingere a propunerii de arestare preventivă, luată de judecator…(nici numele acestui magistrat nu voi avea cum sa îl uit…)

ADMIT:
Că, pe “fondul” meu mai degrabă dezorganizat, m-am aflat cumva în răspăr cu activităţile birocratice şi nu m-am upgradat pe măsura schimbărilor societăţii. De aici, din păcate, greşeli şi nereguli în gestionarea activităţii mele manageriale, pentru care sînt gata să răspund.
În acest sens, mă voi “reseta” interior (cum m-a „atenţionat” un prieten drag), înţelegînd (cred că e timp la orice vîrstă…) că ordinea şi procedurile sînt chiar necesare, inclusiv în activităţile culturale, chiar boeme.

NU ADMIT:
Că lipsa mea de ordine exterioară (într-o măsură, chiar interioară) şi deficienţele organizatorice şi birocratice rezultînd din acestea ar putea sa mă clasifice ca anti-social sau ca pericol pentru societate şi ar fi putut justifica intenţia de a fi arestat pentru 29 de zile.

ÎN VIITOR:
De aceste abuzuri şi de apărarea mea în ancheta sub care mă aflu se va ocupa, calificat, casa de avocaţi.
Personal, sper că nu voi fi blocat din a putea continua activităţile artistice-culturale ale Green Hours, ale Green Records şi ale Teatrului LUNI (oricum, acestea nu au cum fi preluate de “El Comandante etc.”! ).

… şi mă simt mîndru că:
Green Hours a fost primul club integral artistic din ţara noastra şi probabil cel mai perseverent dintre cele existente
Chiar dacă “în scripte” este o societate comercială, Green Hours a funcţionat permanent ca un ong, “profitul” fiind direcţionat (în afara cheltuielilor strict de întreţinere civilizată a traiului subsemnatului) în activităţile artistice şi culturale din ce în ce mai numeroase şi implicînd un număr de artişti tot mai mare, pe măsura trecerii timpului
Pentru recunoaşterea naţională şi internaţională a ceea ce a devenit Green Hours şi Teatrul LUNI prin realizările artiştilor; a căror libertate de creaţie şi dorintă de afirmare a fost susţinută permanent de către entitatea cultural-artistică pe care o conduc
Green Hours şi-a adus de-a lungul celor 18 ani contribuţia la mărirea numărului de degustători de spectacole şi concerte de calitate
Green Hours poate reprezenta una dintre dovezile că societatea are nevoie, pentru a se împlini, de artişti, de oameni de cultură şi de activităţile generate de aceştia
Există importante premii cîştigate de către “artiştii Green Hours” şi de către clubul-teatru însuşi, între care:
1999: Marele Premiu pentru „AZI MĂ…UBU” după Jarry precum şi Premiul Special de Interpretare (Coca Bloos) la Festivalul HUMORROR.
2001 şi 2002: Premiul GALEI Tînărului Actor – secţiunea Grup pentru „Zi că-i bine” de Wil Calhoun, regia Florin Piersic jr. şi „DEŞEURI” (după Teatru Descompus de Vişniec), regia Ana Mărgineanu.
2003: Premiul pentru Creaţie în Teatrul Independent – acordat de Ministerul Culturii.
2004: Project Fringe AWARD – la ESB Dublin Fringe Festival, pentru spectacolele „Aici Nu Se Simte” şi „Oase Pentru Otto”, de Lia Bugnar, regizate de Alexandru Dabija, respectiv de Lia Bugnar (prezentate în limba engleză)
2004: Titlul de Cel Mai Important Eveniment Teatral Independent al Anului 2004, acordat – pentru programul „Teatru de Consum” – de către CIAC şi Fundaţia TOACA
2005: Premiul Emisiunea Anului 2004, decernat de Radio Bucureşti pentru „Ascultă cu Voicu”
2005: Premiul de Excelenţă pe anul 2004, acordat de Senatul UNITER la Gala Premiilor UNITER
2006: BEST PLAY – Relationship Drama, acordat la LONDON FRINGE REPORT AWARDS producţiei Teatrului LUNI, „The Sunshine Play” de Peca Ştefan – participantă în 2005 la Dublin Fringe Festival
2011: Fringe NYC – Overall Excellence Award in Video Design: Cinty Ionescu

Nu în ultimul rînd, mai ales în contextul actual al agresiunii contra Green Hours, sînt mîndru că în cei 18 ani de existenţă a clubului nu a fost nevoie aici de pază specializată, cu bodyguarzi.

Green Hours şi Teatrul LUNI au însemnat şi înseamnă o entitate independentă, care se auto-finanţează şi care nu beneficiază de finanţări de niciun fel, în afara “grant-urilor” obţinute în urma aplicaţiilor pentru a participa la manifestări la care este invitat în străinătate sau pentru programe culturale punctuale.

În vremurile şi condiţiile în care potentaţi şi viitori potenţaţi îşi “trăgeau” felii de ţară şi creau, la marginea şi în afara legii, legăturile mafiote observabile azi (în scopul profitului cît mai rapid şi cu orice preţ), am încercat să-mi imaginez un mod personal de trai cît mai interesant, cultural şi plăcut pentru mine şi pe cît posibil pentru cei din jur. Asa a „aparut” Green Hours.
Aceasta a însemnat pentru mine „Schimbarea de după ’89”.
Aceasta a însemnat pentru mine libertatea cîştigată şi libera iniţiativă.

Cu prietenie,
Voicu Rădescu
PS: Mulţumesc pentru gura de oxigen pe care am primit-o prin reacţiile artiştilor, publicului şi mass media, de care am aflat joi, în momentul în care am fost eliberat, după cele 24 de ore de arest.
MERGEM MAI DEPARTE!